Campionii mondiali

Campion mondial 1886–1894

Wilhelm Steinitz

n. 17 mai 1836, Praga – d. 12 august 1900

S-a mutat de tânăr la Viena, unde s-a îndrăgostit de șah. A început cu un joc foarte ofensiv, apoi a devenit părintele jocului pozițional. A fost și un mare teoretician: o deschidere îi poartă numele.

Campion mondial 1894–1921

Emanuel Lasker

n. 24 decembrie 1868, Berlinchen – d. 13 ianuarie 1941, New York

Matematician și filozof, l-a învins pe Steinitz în 1894 și în revanșă. A păstrat titlul 27 de ani, cel mai mult din istorie, și era cunoscut pentru abordarea psihologică a jocului.

Campion mondial 1921–1927

José Raúl Capablanca

n. 19 noiembrie 1888, Havana – d. 8 martie 1942, New York

A învățat șah foarte mic și a fost campionul Cubei la 13 ani. L-a învins pe Lasker fără nicio înfrângere în meci. Era celebru pentru jocul clar și precis și pentru finaluri.

Campion mondial 1927–1935, 1937–1946

Alexandr Alehin

n. 1892, Moscova – d. 24 martie 1946, Estoril

Doctor în drept, campion al Rusiei la amatori la 16 ani. L-a învins pe Capablanca în 1927, a pierdut titlul în fața lui Euwe și l-a recâștigat. Este singurul campion mondial care a murit purtând titlul.

Campion mondial 1935–1937

Max Euwe

n. 20 mai 1901, Amsterdam – d. 26 noiembrie 1981

Doctor în matematică și specialist în informatică. L-a învins pe Alehin în 1935, a scris aproximativ 40 de cărți de șah și a fost președintele FIDE între 1970 și 1978.

Campion mondial 1972–1975

Bobby Fischer

n. 9 martie 1943, Chicago – d. 17 ianuarie 2008, Reykjavik

A învățat șah la 6 ani, a fost campion al SUA la 14 ani și mare maestru la 15. A devenit campion mondial în 1972, la Reykjavik, învingându-l pe Spasski, apoi s-a retras din competiții.